SCURTATURILE PE CARE NE MERGE MINTEA (SAU DESPRE ERORI COGNITIVE)
Hai să începem cu câteva întrebări simple, la care te invit să răspunzi cât mai sincer și rapid:
Crezi că ești un șofer mai bun decât media? Ți se întâmplă să amâni ora de culcare (deși ai mare nevoie de somn) ca să mai vezi un episod din serialul preferat? Ai stat vreodată la o piesă de teatru sau la un film la cinema deși ți se părea că e ceva plictisitor?
Dacă ai răspuns pozitiv la aceste întrebări, tocmai ai făcut primul în a conștientiza anumite erori cognitive pe care mintea ta le face pe pilot automat.
Eșecul de a gândi limpede este numit în științele cognitive și științele sociale „bias” sau „eroare cognitivă”, iar conceptul a fost introdus și dezvoltat în anii 1970 de psihologii Amos Tversky și Daniel Kahneman. Cei doi explică cum mintea noastră, în fața input-ului informațional imens, folosește anumite scurtături sau strategii mentale, pentru a putea procesa rapid informațiile și a genera decizii. Scurtăturile acestea nu sunt întotdeauna un avantaj și ne pot duce pe piste greșite, având drept rezultat interpretări eronate ale situațiilor și presupuneri false. Pe scurt, bias-urile contrazic logica și stau în spatele multora dintre comportamentele noastre iraționale, stupide. Noi toți avem aceste mecanisme înnăscute și păstrate de evoluție de sute de mii de ani; ne sunt utile până nu ne mai sunt și e important să le cunoaștem pentru a lua decizii mai bune, profesional și personal. Iar Kahneman a și câștigat în 2002 un Premiu Nobel pentru Economie (fără a fi urmat vreodată un curs de economie) pentru modul în care a aplicat în domeniul financiar insight-urile psihologice privind luarea deciziilor.
Revenind la erori cognitive, e util să știi că au fost identificate aproape 200 de astfel de erori, toate adunate într-un codex al bias-urilor cognitive. Nu, nu le vom discuta pe toate, doar pe cele din întrebările de la început:
Bias-ul optimismului | Crezi că ești un șofer mai bun decât media?
Dacă ai răspuns pozitiv, să știi că te numeri printre cei aproximativ 90% dintre oameni care se auto-evaluează ca fiind șoferi mai buni decât media, sfidând cu încredere legile statisticii. Ceva nu ne dă la adunare.
Această eroare cognitivă să referă la percepția noastră eronată că în cazul propriei noastre persoane evenimentele negative au o probabilitate mai mică, cele pozitive sunt mai probabile, iar trăsăturile noastre de personalitate sau abilitățile noastre sunt mai favorabile decât ale celorlalți. Acest optimism extrem stă la baza unor decizii și comportamente iraționale precum alimentația nesănătoasă, consumul excesiv de alcool, fumatul, șofatul cu viteză, dar și la baza hotărârilor revoluționare de Anul Nou de a ne schimba viața (pe care 80% dintre noi le abandonează discret din prima săptămână din februarie).
Și, ca notă de subsol: sunt unii autori care menționează această eroare ca fiind una din cauzele fundamentale ale crizei financiare din 2008.
Bias-ul momentului prezent | Ți se întâmplă să amâni ora de culcare (deși ai mare nevoie de somn) ca să mai vezi un episod din serialul preferat?
Sau ți-ai propus să alergi în seara aceasta după job, dar mai stai un pic să te odihnești înainte? Sau mai citești încă un articol interesant (al șaptelea, de fapt) despre viața animalelor marine înainte de a te apuca de lucru?
Exemplele vorbesc de la sine: avem tendința de a supraevalua recompensa imediată, ignorând-o pe cea pe termen lung. Ne lăsăm ghidați de plăcerea sau cheful momentului, nu de obiectivele pe care ni le propunem. De ce? Dincolo de faptul că e mai simplu (deci evităm efortul), preferăm inconștient certitudinea momentului actual versus incertitudinea viitorului.
Bias-ul investiției | Ai stat vreodată la o piesă de teatru sau la un film la cinema deși ți se părea că e ceva plictisitor?
Sau, ești nefericit de ani de zile într-o relație și deși nu există constrângeri obiective, încă rămâi acolo?
Regula este așa: cu cât investim mai mult în ceva, cu atât ne vine mai dificil să abandonăm acel lucru. Timpul sau resursele deja investite devin criteriu pentru a ne implica și mai mult, chiar și atunci când costurile actuale depășesc cu mult beneficiile. Pe scurt, ne săpăm singuri groapa.
ERORILE DE GANDIRE LA MUNCA
Hai să vedem cum se aplică erorile cognitive de mai sus la locul de muncă:
Bias-ul optimismului
Se poate manifesta așa:
- La finalul ședințelor, tinzi să consideri în secret că ideile tale au fost cele mai bune
- Nu estimezi corect riscurile unor acțiuni
- Proiectele care entuziasmează foarte mult o echipă nu vor fi planificate bine ca desfășurare în timp sau resurse
- Liderii supra-estimează reușita unor planuri (cifra de afaceri, achiziții, etc)
- Iei decizii acolo unde nu ai competență (dar crezi că ai)
Atunci când vine vorba de supra-estimarea calităților personale și subestimarea propriei ignoranțe, bias-ul optimismului se mai numește și efectul Dunning-Kruger. Psihologul David Dunning chiar oferă următorul exemplul: programatorii din firme mari de software au fost invitați să-și evalueze performanța. Rezultatele au arătat că între 32% – 42% dintre cei intervievați se autoevaluau ca fiind în top 5% ca performanță și abilități. La tine la firmă cum e?
Cum să eviți capcana optimismului extrem:
- Fă un efort conștient de a identifica contribuțiile valoroase ale colegilor tăi
- Asigură-te că ai o echipă cât mai diversă, nu doar entuziaști comunicativi (glorie pesimiștilor și introvertiților)
- Ia în calcul toate rezultatele posibile înainte de a stabili planul de acțiune
Bias-ul investiției
Se poate manifesta așa:
- Reticență în fața schimbării: tragi de proiecte care nu au succes și-ți justifici asta prin speranță sau valoarea afectivă
- Nu mai cauți soluții noi, deși planul actual clar nu funcționează
- Antreprenorii care pompează bani în proiecte de care s-au atașat, dar care sunt neprofitabile de mult timp
Cum să eviți capcana investiției:
- Evaluează cât mai obiectiv și rațional dacă un proiect are sau nu succes
- Decide pasul următor fără a lua în considerare timpul, banii și eforturile deja investite
- Concentrează-te asupra aspectelor concrete și nu asupra emoțiilor (regrete, vinovăție, nostalgie, etc)
Bias-ul momentului prezent
Se poate manifesta așa:
- Ești Marele Maestru al Procrastinării: amâni să te apuci de sarcinile dificile sau plictisitoare, totul justificat, desigur, și abia în ultimul moment „ataci” activitatea evitată.
- Ești impulsiv în decizii
- Ești nerăbdător în ceea ce privește rezultatele
- Lipsa perspectivei: nu iei deciziile privind cariera pe baza unui plan gândit, ci în funcție de ce îți oferă contextul pe moment
- Nu ai un plan clar de economisire pentru pensie
Cum să eviți capcana gratificării imediate:
- Notează în fiecare dimineață ce îți propui să faci în ziua respectivă, apoi identifică sarcina / activitatea pe care îți vine să o eviți. Exact cu aceea trebuie să începi („eat the frog!” se numește această strategie)!
- Împarte o activitate în secvențe mai mici – vei avea sentimentul că progresezi, iar asta te va încuraja să continui.
- Creează asocieri între lucruri plăcute și sarcinile de muncă: folosește un anumit tip de pixuri / agende/ markere care îți plac, muzica în căști, etc.
- Exersează-ți atenția conștientă: reamintește-ți care este obiectivul final, cum poți ajunge acolo, etc. Imaginează-ți cum te vei simți la finalul zilei când ai respectat ce ți-ai propus în ziua respectivă.
- Dacă știi că ești impulsiv în decizii, scrie clasica listă a argumentelor pro și contra. Da, în scris. Este un respiro binevenit care te poate ajuta să-ți recapeți perspectiva. (Citește de 10 ori e-mailul acela furios pe care vrei sa-l trimiți unui coleg, apoi bea un pahar de apă, respiră, apoi citește-l din nou).
