Încep cu cărțile pe masă: îmi dau seama că discuția despre fericire poate părea cel puțin nefericit plasată sau discordantă în contextul actual. O parte din cavalerii Apocalipsei par a fi aici: perioadă post-pandemică, război la graniță, recesiune economică amenințătoare. Plus dramele noastre personale. Nu este însă chiar așa; știu asta din cabinet (oamenii vor în continuare să le fie bine) și din zona de corporate training (avem multe cereri de workshop-uri pe tema aceasta).
Avem nevoie de perspectivă, avem nevoie să știm că dincolo de dramele colective ale istoriei sau simultan cu ele noi continuăm să existăm la nivel individual. Tu, cel care citești, poți încă să bei o cafea bună, poți să râzi la un filmuleț stupid de pe Tik Tok, poți privi plictisit un tabel în Excel, poți bombăni nemulțumit un curier care a întârziat cu livrarea unei comenzi, poți planifica o vacanță.
Așa că, discuția despre fericire nu este în niciun caz o formă de escapism iresponsabil și nici o glorificare oarbă a unei iluzii despre viața perfectă. Mai degrabă, este o discuție despre optimismul realist (înțelegerea profundă a faptului că toate lucrurile sunt temporare: și perioadele bune, dar și cele cu dificultăți).
Fericirea, așa cum este ea studiată în ultimii 20 de ani de cercetătorii din psihologia pozitivă, este definită ca fiind o îmbinare dintre satisfacția generală pe care o resimți față de viața ta și plăcerea resimțită în ceea ce faci zilnic. Este bucurie, entuziasm, mulțumire, recunoștință, uimire, speranța, inspirație, dar și sens și capacitatea de a trăi echilibrat emoții mai puțin plăcute.
Numeroasele studii ale ultimelor 2 decenii subliniază că fericirea (starea de bine subiectivă) este:
- Implicată în sănătatea mentală
- Un factor important pentru sănătatea corpului tău și longevitate
- Un avantaj extraordinar într-o lume care prețuiește performanța și realizările
Sună bine, nu?
Ce ne spune știința este că fericirea nu vine peste noi dintre-o dată, nu avem epifania unei stări luminoase sau a unei furnicături plăcute, ca și cum am respira voioși bulele unui pahar de prosecco.
Fericirea se construiește cu perseverență și efort în urma unui proces atent de reflecție, decizie și acțiune intenționată.
Și da, îmi dau seama că astfel de cuvinte precum „efort”, „perseverență”, „acțiune” te pot face să-ți dai ochii peste cap sau să oftezi. Deși nu știi, asta e, de fapt, vestea bună. Aproximativ 40% din capacitatea noastră de a trăi experiențe pozitive este determinată genetic și de cablarea neuronală a creierului; evenimentele prin care trecem și circumstanțele mediului explică și ele cam 10%. Ambii factori sunt ceva ce nu putem controla. Restul de aproximativ 50% se află însă sub controlul nostru: cum alegem să trăim, zi de zi. Rutinele, obiceiurile, acțiunile noastre. Cum ți se pare acum?
Temă de reflecție: Ce contează cu adevărat pentru tine? Și dacă ai avea toți banii din lume, la ce bun? Și după ce îți vei cumpăra și o mașină mai bună, ce vei face? Unde alegi să-ți îndrepți atenția? Când te simți împlinit? Ce ți-ai dori să-și amintească copiii tăi despre tine? Ce ai înțeles despre tine până în acest moment al vieții tale? Cum vrei să trăiești?
