E una din acele conversații dificile pe care trebuie să le avem: tu ești un workaholic? Confesiune: eu sunt unul, cu intermitențe. Pentru că îmi place ceea ce fac și, uneori, nu știu să mă opresc.
Poate unii dintre noi muncesc foarte mult pentru că nu au de ales – au de plătit taxe și rate covârșitoare; alții pentru că sunt pasionați și se definesc prin implicare deplină în munca lor; unii oameni caută în muncă o scăpare din fața unor realități mai dificil de acceptat – singurătate, relații dificile, depresie. Oricare ar fi motivul, învățăm, ca într-un fel de sindrom Stockholm, să legitimăm burn-out-ul. În discuții firești, începem să povestim aproape cu mândrie cât de ocupați suntem cât de puține ore dormim. Studiile arată că în Statele Unite oamenii își iau, în general, mai puține zile de concediu decât cele de care s-ar putea bucura în mod legal, iar asta din cauza presiunii de a se afla constant la muncă. Poate în România lucrurile nu stau chiar la fel (nu știm, nu avem date oficiale, doar anecdotica de la birou).
Avem nevoie de timp liber, de spații mentale și fizice pe care să le punem între noi și identitatea noastră profesională, pentru a reuși, la fel ca în relațiile de cuplu, să respirăm în afara acestor identități și apoi să revenim cu energie, un nou impuls și forță creatoare. Avem nevoie să ne simțim competenți și să găsim sens în munca noastră, la fel cum avem nevoie de vacanțe. Nu există nicio contradicție; la fel ca în toate celelalte aspecte din mintea noastră, echilibrul este cheia.
Ai mai jos câteva sugestii care să te ajute să-ți creezi o vacanță cât mai prietenoasă cu mintea ta:
- Evită să treci de la un program foarte aglomerat la ziua de vacanță. Pregătește-ți treptat intrarea în vacanță, astfel încât în ultimele două zile de lucru dinaintea concediului să rămână doar sarcinile de rutină. Atunci când se poate, da (iar cu organizare atentă, se poate mai frecvent decât ne dăm seama).
- Înainte de plecare, fii în contact strâns cu colegii tăi: spune-le cât pleci, ce anume ai nevoie să fie acoperit de ei (limpede și specific), planificați pentru situații neprevăzute (pe cine sună dacă se întâmplă x lucru?)
- Odată intrat în vacanță, nu-ți verifica e-mailul sau telefonul de lucru. Nu, nu se va prăbuși lumea în absența ta. Persoanele care își verifică telefonul în afara orelor de lucru prezintă niveluri de stres crescute și conflicte familiale.
- Petrece cât mai mult timp posibil afară. Nu contează unde ești: la munte, la mare, în orașul tău natal. Stai afară ca să-i dai minții tale un restart (mintea noastră s-a construit în mii de ani de evoluție raportându-se la spații deschise, nu la patru pereți) și ca să reînveți să fii mai mult prezent în corpul tău.
- Găsește echilibrul între planificare și spontaneitate: Dacă nu tolerezi extrem de bine incertitudinea și haosul, mai bine planifică aspectele principale ale vacanței: bilete de avion/ tren, cazare. Nu planifica însă tot – lasă loc și de spontaneitate și timp nestructurat. Altfel, riști să transformi vacanța într-un altfel de muncă unde trebuie să bifezi niște obiective.
- Dormi suficient, deschide-ți mintea și relaxează-ți corpul (sau reînvață-l să funcționeze cu plăcere în fața efortului fizic).
- Amintește-ți că fericirea și binele nu înseamnă doar intensitate emoțională extremă. Să fim bine înseamnă și momente de calm, de curiozitate, de relaxare, de bucurie, de recunoștință, de cunoaștere a ceva nou, de leneveală languroasă, orientală. Toate sunt experiențe pe care le poți integra în vacanța ta.
