Toate lumea se mai îngrijorează din când în când. E normal, chiar și pentru copii. Au multe lucruri de ținut minte, teme de făcut, calcule de realizat, relații de menținut, așteptări de îndeplinit și unde mai pui că trebuie să facă față schimbărilor interioare specifice fiecărei vârste. De exemplu, e firească îngrijorarea atunci când copilul merge la medic. Mai ales dacă urmează să-i facă o injecție. Însă unele temeri pot fi un adevărat obstacol. Și cu cât sunt mai multe sau mai dese cu atât îi va fi mai dificil să se bucure de independență și de lucrurile obișnuite vârstei.
Câteva situații frecvente: un copil nu vrea să meargă la școală deoarece se îngrijorează prea tare că nimeni nu-l va plăcea, când în realitate sunt mulți copii care se joacă cu el; alteori nu vrea să meargă singur la baie sau în altă cameră, deși a verificat de multe ori împreună cu părinții că e in siguranță; seara nu vrea să adoarma deoarece se teme că ceva rău se poate întâmpla și astfel, se odihnește puțin și tot organismul intra în dezechilibru; nu vrea să meargă într-un spațiu nou sau într-un grup nou de copii deoarece îi este atât de teamă că nu se va descurca încât se simte rău fizic și cel mai probabil va renunța să mai facă asta.
Mulți copii își hrănesc propriile griji fără să își dea seama și, destul de rapid, ceea ce părea la un moment dat doar un simplu gând se transformă destul de repede într-un morman de probleme de care nu mai știu cum să scape și care ajunge sa îi deranjeze în fiecare zi.
Iată câteva repere pentru a înțelege mai bine dacă copilul tău suferă de anxietate.
Cum apar îngrijorările:
- Vede sau aude ceva înspăimântător – un film de groază, știri despre crime.
- Pățește ceva ce îi produce durere și spaimă – mușcatura unui câine, șarpe sau păianjen, lovitura unui alt copil mai puternic.
- Este martor adesea la conflicte și violență în familie.
- Este respins – cel mai bun prieten nu vrea să îi mai fie prieten.
- Suferă o dezamagire foarte mare – este uitat de părinți la școală, rămâne corigent sau repetent;
- Moartea cuiva drag – bunici, prieteni sau chiar unul dintre părinți.
Îngrijorările apar mai frecvent la unii copii decât la alții pe fondul unei moșteri genetice. Unul dintre părinți sau dintre bunici este cu siguranță anxios.
Cum se manifestă în corp:
- stare de rău fizic,
- durere de stomac sau de cap,
- transpirație,
- bătăi rapide ale inimii,
- tremur,
- amețeală,
- senzație de leșin sau de vomă,
- senzație de frig,
- greață,
- senzația de lipsă de aer.
Sunt copii care au aceste simptome și nu își dau seama că motivul este anxietatea, de aceea e necesar ca părinții să identifice sursa lor.
Un copil care se îngrijorează prea mult ajunge să se simtă bine doar în preajma persoanelor apropiate – mama, tata sau o persoană pe care o cunoaște foarte bine. Evită situații care de obicei sunt atractive pentru copiii de vârsta lui: să doarmă acasă la un prieten sau să se joace în altă parte. În general, pentru copiii cu anxietate este dificil să facă multe din lucrurile care par ușoare pentru alți. De exemplu, să intre în clasă singuri sau să meargă singuri la școală. Ratează astfel niște momente pe care ceilalți le fac cu lejeritate și cu plăcere.
În încercarea de a liniști copilul, părinții ajung să petreacă enorm de mult timp căutând să-l calmeze, să folosească cuvinte calde și bine alese care să nu îl sperie și mai tare și mai ales să arate foarte multă înțelegere. Toate astea fără prea multe rezultate, mai ales pe termen lung. De multe ori, în astfel de situații, aceștia nu mai știu cum să reacționeze la îngrijorările copilului și se enervează sau obosesc. Chiar și pentru profesori poate deveni frustrant dacă în fiecare zi copilul spune că nu se simte bine și are nevoie să vorbească cu părinții sau să îl vadă un medic.
Dar uneori nu doar copilul este copleșit de anxietate. Și unul dintre părinți sau amândoi sunt anxiosi, iar asta face și mai dificilă depășirea stresului.
Vestea bună este că îi putem ajuta pe copii să scape de gândurile înfricoșătoare. Cum? În primul rând punându-le în cuvinte. Cu ajutorul unui părinte care a învățat cum să îl sprijine sau al unui psihoterapeut, copilul va putea să facă față mai bine temerilor pornind de la a le exprima și a se împrieteni încet-încet cu ele. Temerile noastre nu sunt inamicii nostri, ci sunt mai degrabă un mesaj al corpului că trebuie să facem niște schimbări în viața noastră. Important este să învățăm să ascultăm ce ne transmit.
Tratarea anxietătii prin psihoterapie este cea mai potrivita metodă. Oferă o ameliorare pronunțată (80-100%) sau dispariția simptomelor, o recidivă mică după întreruperea tratamentului (10%), durează câteva săptămâni sau luni și nu are niciun efect secundar.
