Experiența ne ajută să luăm decizii mai repede. Știm ce a mers, ce nu a mers, pe cine să sunăm, ce greșeli să evităm. Numai că aceeași experiență care ne face competenți ne poate face, uneori, mai puțin atenți la ce se întâmplă acum.
Un om aflat la început întreabă: „Cum funcționează aici?”. Un om cu experiență are tentația să spună: „Știu deja cum funcționează”. De multe ori are dreptate. Problema apare în situațiile în care contextul s-a schimbat, dar regula a rămas aceeași.
Experiența se transformă ușor în regulă
După suficiente repetări, creierul caută scurtături. Este eficient. Nu analizăm de fiecare dată de la zero cum se deschide o ușă sau cum se răspunde la un mail. În muncă și în relații facem același lucru, doar că regulile sunt mai puțin vizibile.
„Dacă vreau să iasă bine, trebuie să fac eu.”
„Dacă nu răspund imediat, o să creadă că nu-mi pasă.”
„Cu oamenii de genul ăsta trebuie să fii ferm de la început.”
„Eu nu sunt bun la prezentări.”
La început, multe dintre aceste concluzii au avut o logică. Poate că ai lucrat cu o echipă în care delegarea chiar însemna să repari totul la final. Poate că ai avut un șef care interpreta orice întârziere ca lipsă de implicare. Experiența a produs o regulă. Apoi regula a început să fie aplicată și acolo unde nu mai era necesară.
Aici apare paradoxul: cu cât o regulă ne-a ajutat mai mult în trecut, cu atât o verificăm mai rar în prezent.
Cum îți dai seama că folosești o regulă depășită
Un indiciu bun este limbajul absolut. „Trebuie”, „mereu”, „niciodată”, „așa se face”. Alt indiciu este iritarea disproporționată când cineva propune o soluție diferită. Uneori nu apărăm cea mai bună metodă, ci metoda care ne confirmă că știm ce facem.
Mai există și un semn mai discret: rezultatul nu mai este bun, dar răspunsul nostru este să facem și mai mult din același lucru. Controlăm mai mult, explicăm mai mult, verificăm mai des, muncim mai mult.
Un experiment simplu: pune regula în propoziție
Alege o situație care se repetă și completează fraza:
„Ca să fie bine, eu trebuie să…”.
Nu încerca să găsești un răspuns sofisticat. Scrie prima regulă care apare. Apoi întreabă-te trei lucruri:
1. De unde am învățat regula asta?
2. În ce situații este încă utilă?
3. Care ar fi un test mic prin care aș putea verifica dacă este necesară și acum?
Dacă regula este „trebuie să verific tot ce face echipa”, experimentul nu este să pleci două săptămâni și să speri că se descurcă. Alege o sarcină cu risc mic, stabilește clar rezultatul dorit și nu interveni până la momentul agreat pentru verificare.
Dacă regula este „trebuie să răspund imediat”, alege câteva mesaje care nu sunt urgente și răspunde după o oră. Notează ce ai prezis că se va întâmpla și ce s-a întâmplat de fapt.
Asta este partea importantă: o regulă veche nu se schimbă pentru că ne spunem că ar trebui să fim mai flexibili. Se schimbă când strângem experiențe noi care o contrazic.
Experiența rămâne valoroasă. Doar că, din când în când, merită tratată ca o ipoteză, nu ca o sentință.
